Hai..

Hai..

Hai sa dansam prin ploaie impreuna
    si lasa-ti mana s-o cuprinda pe a mea
Ne-om face griji de toate cele,  mai pe urma
   dar clipa asta las-o toat-a mea.
Nu mai privi in zare sau in urma.
Dincolo de noi e multa nepasare
   si oameni rai cu multe, multe fete,
Pe cand aici bat doua inimi ude-n ploaie
picate-n culori de curcubeie.
Aseaza-te pe iarba langa mine
   nu te teme nu o sa te uzi pe fund
Aici uratul lumii nu ne poate-atinge,
  cat timp pe trup ni se prelinge apa,
Hai, sa ne-nitndem jos si impreuna, sa privim cum ploua
 si sa-mpletim din doua
   un
     Te iubesc!
img_116104_473daf3c9a58b319261979f78ae88cf8
Advertisements

raiul miroase a flori de camp

A aruncat spini peste cararea dintre inimile lor si peste zambetul eiu cu miros de flori de primavara a presarat ulei de trandafir. Ea ura trandafirii.

N.a inteles ca dragostea nu doar se simte ci se si exprima. Si inima lui nu i.a mai vorbit inimii ei. Iar inima ei s.a retras sa.si planga singuratatea in doi.

S.a crezut bun dar nu a  inteles ca fiecare vorba spusa si dupa gandita pe care a aruncat.o prietenilor sau strainilor s.a tranformat intr.o caramida. Si caramida peste caramida s.a transformat in perete si pertele in ziduri mari si aspre si cenusii si si ura

Si in loc sa sa ne scalde impreuna  in soarele ecuatorulului, ea si.a luat metrul ei cub  de iubire si a plecat spre pol sa isi planga durerea printre ursi si pinguini.

El a urlat, a tipat si a dat vina pe ea, pe Dumnezeu, pe prietenii ei, pe ursi pe pinguini si chiar si pe frigul de la pol.

Si intr.un final a dat vina pe el.

A revazut.o intr.o zi si i.a cerut o sansa, i.a spus ca pentru ea e dispus sa lase ecuatorul si sa faca partie pana la igluul ei. In fiecare zi! De cate cel putin trei ori.

Pentru ca a inteles ca ar prefera sa fie bagat de viu in iad jupuit pielea sa ii fie jupuita centimetru cu centimetru si peste ranile sangerande draci scarbosi sa arunce sare si piper decat sa o mai faca prin felul lui de a fi sa plece iar spre un nu stiu care pol.

Pentru ca purgatoriul miroase pregnant a abseta ei iar raiul are miros de flori de camp.

Iar ea …(to be continued)

maine o sa gresesc mai bine

Trage pledul uitarii
De pe crevasele memoriei

Si toarna-mi sarea lacrimilor
Peste ranile amintirilor

Sopteste.mi in ureche
Vorbe uitate
Despre raiul si iadul
De a fi impreuna.

Venin si ambrozie
Miere si pelin
Urcus abrupt
Urmat de nici o panta lina.

Fa-mi suma defectelor
tatueaza-mi pe spate rezultatul

si pleaca zgomotos sau incet
cum ti-e voia,

iar eu promit ca

maine o sa gresesc mai bine.

 

 

 

 

Daca in ochii tai
Astazi atat de goi
As putea sa mai revad
Zilele ce au trecut
Noptile de demult
Anii ce usor s-au scurs
Niciodata nu te voi uita
Cheama-ma oricand vei vrea
Serile de alta dat
Banca pe care am stat
Ne asteapta si acum
Parul sa ti-l ating
In brate sa te cuprind
Si sa uit, sa uit de mine
Cine oare te va insotii?
In acets sfarsit de zii.

20150720_091945[1]

Drumul in doi

Te-am zarit prima oara la ceas de noapte

si cum va te-am convins ca eu sunt “El”

Si tu m-ai convins ca esti “Ea”.

 

Si ne- am dat mana si-am pornit increzatori impreuna

si mana-mi dreapta iti tinea mana stanga

Si cararea pe care pornisem parea fara sfarsit de lunga.

Si totul parea frumos si noi eram increzatori

caci ne tineam de mana.

Si -am mers o vreme impreuna si vremea era buna

Dar vremea e capricioasa si uneori e furtuna

si prin vant si prin ploaie ne-am ratacit mainile

si mana mea dreapta nu – ti mai gasea mana ta stanga

Dar n-am bagat de seama caci cararea era inca lunga

si -am mai mers o bucata impreuna noi doi

privind numai inainte, cu ochi goi.

Dar drumul lung s-a oprit ca orice drum in rascruce,

Si fara mana ta si tu far-de-a mea am ales fiecare

ce nu ne spunea inima.

 

Intre noi e frig si-ntuneric

picioarele-mi calca prin lumea ta

si umbra pasilor mei rasuna strain pe dalele goale

e marmura neagra in sufletul tau iubito

si ceata si frig si intunneric.

lumini nu mai sunt

caci iarna lumina scade

mancata de noapte.

Contruiseram carari  unul spre altul

sa ne ghideze mainle inspre si dinspre,

dar la ce bun caci noaptea  si ceata le-au  astupat cu mantia lor.

Mi-ai spus: Cauta-ma!

scapara bricheta, aprinde lumanarea

si infrunta noaptea

hai sa contruim iara-si impreuna carari!

dar m-am trezit, caci s-a facut dimineata;

cu fruntea-mi lipita de fruntea ta,

 

atat de aproape si totusi atat de departe

caci  intunericul si ceata si frigul au ramas

si astupa cu pledul lor cadaveric

umbra cararilor ce-au fost

intre noi.