Hai..

Hai..

Hai sa dansam prin ploaie impreuna
    si lasa-ti mana s-o cuprinda pe a mea
Ne-om face griji de toate cele,  mai pe urma
   dar clipa asta las-o toat-a mea.
Nu mai privi in zare sau in urma.
Dincolo de noi e multa nepasare
   si oameni rai cu multe, multe fete,
Pe cand aici bat doua inimi ude-n ploaie
picate-n culori de curcubeie.
Aseaza-te pe iarba langa mine
   nu te teme nu o sa te uzi pe fund
Aici uratul lumii nu ne poate-atinge,
  cat timp pe trup ni se prelinge apa,
Hai, sa ne-nitndem jos si impreuna, sa privim cum ploua
 si sa-mpletim din doua
   un
     Te iubesc!
img_116104_473daf3c9a58b319261979f78ae88cf8
Advertisements

maine o sa gresesc mai bine

Trage pledul uitarii
De pe crevasele memoriei

Si toarna-mi sarea lacrimilor
Peste ranile amintirilor

Sopteste.mi in ureche
Vorbe uitate
Despre raiul si iadul
De a fi impreuna.

Venin si ambrozie
Miere si pelin
Urcus abrupt
Urmat de nici o panta lina.

Fa-mi suma defectelor
tatueaza-mi pe spate rezultatul

si pleaca zgomotos sau incet
cum ti-e voia,

iar eu promit ca

maine o sa gresesc mai bine.

 

 

 

 

Daca in ochii tai
Astazi atat de goi
As putea sa mai revad
Zilele ce au trecut
Noptile de demult
Anii ce usor s-au scurs
Niciodata nu te voi uita
Cheama-ma oricand vei vrea
Serile de alta dat
Banca pe care am stat
Ne asteapta si acum
Parul sa ti-l ating
In brate sa te cuprind
Si sa uit, sa uit de mine
Cine oare te va insotii?
In acets sfarsit de zii.

20150720_091945[1]

Intre noi e frig si-ntuneric

picioarele-mi calca prin lumea ta

si umbra pasilor mei rasuna strain pe dalele goale

e marmura neagra in sufletul tau iubito

si ceata si frig si intunneric.

lumini nu mai sunt

caci iarna lumina scade

mancata de noapte.

Contruiseram carari  unul spre altul

sa ne ghideze mainle inspre si dinspre,

dar la ce bun caci noaptea  si ceata le-au  astupat cu mantia lor.

Mi-ai spus: Cauta-ma!

scapara bricheta, aprinde lumanarea

si infrunta noaptea

hai sa contruim iara-si impreuna carari!

dar m-am trezit, caci s-a facut dimineata;

cu fruntea-mi lipita de fruntea ta,

 

atat de aproape si totusi atat de departe

caci  intunericul si ceata si frigul au ramas

si astupa cu pledul lor cadaveric

umbra cararilor ce-au fost

intre noi.

Cea mai frumoasa zi! (text fictional)

The best day

Anul are multe zile. De obicei 365. Prea multe. Si cand mai primesti drept tema la facultate sa descrii una ti se par si mai multe. E drept, cerinta de a o descrie pe cea mai frumoasa ar trebui sa ajute intru catva. Nu si pe mine. Zilele mele sunt terne si fara bucurii. Nu sunt bacoviene dar nici una nu se umple de acea doza de lumina care sa o faca memorabila nici macar pentru o saptamana dar pentru un an interg.

Pacat ca e o tema pe care nu o pot ocoli in nici un fel. Ceva cu sine qua non si examen. Nu vreau sa imi dezamagesc iarasi proefesorul ca la temele precedente. Trebuie sa inventez ceva. Si asta destul de repede. Deadline-ul se apropie.

E cam greu sa mimezi fericirea. E si mai greu sa te descrii mimand fericirea.

Cum arata o zi perfecta? Memorabila?….Un lucru e clar: o zi memorabila incepe bine. Doar ziua buna se cunoaste de dimineata nu? Asa.. “ O raza de soare imi batea in ochi jucausa. In mod normal nu imi place sa ma trezesc cu soarele in fata si nu stiu de ce in diminata aceea nu mi-a mai displacut. Am lasat-o sa imi desfete ochii si sa imi alunge de pe pleoape ultimele franturi de vise. Cred ca de vina era mirosul de cafea care deja inunda camera. E clar noua cafetiera, care se trezea la viata inaintea ta si iti prepara cafeaua nu era o investitie neinspirata. M-am ridicat alene din pat si m-am dus sa imi torn o cantitate generoasa din lichidul acela fierbinte, maroniu care da sens diminetilor. Se anunta o zi buna.

Era ultima zi cand ma mai puteam juca cu bijuteria de camera foto imprumutata de la facultate. Il luasem intr-o doara motivand ca o sa paricip la concursul acela de fotojurnalism organizat de Parlamentul European. Premiul era tentant. O excursie gratuita la Bruxelles. Sansele sa castig dadeau cu minus mai ales ca stiam fix zero chestii depsre fotografie dar…cand mai primesti tu sansa sa te joci cu asa aparat pe gratis? Facusem niste poze in graba unei biserici aflate in restaurare si dupa am pornit in lume sa o explorez prin obiectivul camerei.

Dupa cafea am luat geanta cu aparatul si am iesit la vanat de peisaje urbane. Antropicul ma indispune dar in lipsa de altceva e buna si jungla orasului atunci cand vine vorba de fotografiat.

Nu facusem nici o fotgrafie a carei expresivitate sa ma multumeasca pe deplin. Peste tot aceleasi fete placide lipsite de expresie peste tot in jur. Nici macar cersetorii nu erau mai expresivi. Se lasau fotografiati plin de plictisul dat de faptul ca deja a fi imortalizati devenise ceva cotidian. Lipsa unor cadre satisfacatoare ameninta sa imi distruga zenul avut de dimineata.

M-au smuls din letargia in care intrasem acordurile inconfudabile ale melodiei ~Let it be~, soneria care imi personaliza telefonul. Adoram mesajul piesei, una din putinele de altfel cu care rezonam din tot repertoriul Beatles-ilor. In receptor aud vocea entuziasmata a colegei mele Andreea. «Am castigaaat! Am castigaat!». Nu prea intelegeam mare lucru. Ce legatura aveam eu cu faptul ca ea castigase ceva? Mai sa ma ratoiesc in telefon, cum imi era obiceiul, sa o mai domolesc. Pana sa apuc primesc si explicatia. Concursul de fotojurnalism a avut 5 castigatori. Printre care si eu si ea.

Am ramas uluit pe marginea trotoarului. Nu castigasem in viata mea nimic. Nici macar la loz in plic, dar o plimbare gratis pana la Bruxelles. Nici din tara nu mai iesisem vreodata. Dintr-o data totul parea perfect. Incredibil de perfect. Clar lucru, nu  e nevoie de multe ca sa  faci un om fericit.  Colac peste pupaza pana in Belgia urma sa zbor cu avionul, iar zborul cu avionul era pe lista de “lucurui de facut pana mor” de cand ma stiam. Absolut minunat…”

Sper sa ii placa profului nascocirea. Am mai cusut-o cu ata alba pe ici pe colo, i-am trantit un final de Holywood, dar asta e. Cand vrei povesti de zile fericite trebuie sa te astepti la iz de cinematografie americana lacrimogena.

 

 

unde sunt nebunii?

Unnde sunt Doamne nebunii? Ce ai facut cu ei?

Era o vreme cand fiecare rege, de la Richard inima de Leu si pana la miticul Ros Imparat avea nebunul lui. Ei, nebunii erau urmasii cel putin in ale meseriei ale domnului de sorginte romana angajat  sa ii sopteasca generalului intors sa isi clameze coloana cu lauri” esti doar un simplu om”.

Nebunii, de multe ori spurcati nedemni neterminati pitici erau singurii care nu numai ca puteau! dar aveau si datoria sa ii spuna Marie sale adevarul acela incomod dar prezent mai alea cand nimeni nu indraznea sa il spuna.

Azi nimeni nu le mai spune Regilor sau dupa caz baronilor locali – esti doar un simplu om. E drept nici ei nu se mai intorc demni de coronita cu lauri. O clameaza doar pe la colturi de televizor.

Astazi ei regii, baronii, premierii desi tot muritori prefera mascaricii. Mascaricii de azi nu mai spun glume. Ei aplauda frenetic de unde si noul titlu. Aplaudaci, ce tinde sa devina la fel de nobil ca cel de cavaler, caci multi se lauda: sunt un om important , baronul x m.a uns aplaudacul lui personal! Sunt prezent mereu in aceasta calitate la cei doi r si un a (rtv,realitatea,antena).

Delirul lor nu mai e adevarul. E adevarul care il vor regii auzit! Pentru ca nu e asa? Adevarul ca minciuna e iubit de toti!

Postat de pe mobil!

Text actual despre apocalipse trecute

Apocalipsele zilelor noastre

E clar se apropie una din zilele alea. Sunt cateva zile de genul asta in fiecare an. Cineva undeva, dupa indelungi cercetari si introspectii are o revelatie. In cutare data vine Apocalipsa. Ce e Apocalipsa? Pai depide pe cine intrebi! Dupa unii e sfarsitul speciei. Dupa altii e sfarsitul asteia dar si nasterea alteia. Unii cred ca e un film nou dar, cei mai multi, cred ca vine Iisus.

Iisus, Fiul adica, a mai venit o data. Acum doua mii de ani se nastea, traia, murea, invia, si se inalta, potrivit Bibliei, la cer inapoi la Tatal de unde venise sa ne scuture din mocirla unde colcaiam. In timpul vietii pamantesti a facut o previzune cum ca la a doua vizita s-a zis cu viata noastra asa cum o stim.

De atunci lumea il tot asteapta cu frica in san. E drept Iisus a zis ca nu vom sti niciodata cand va fi sa fie vizita dar asta nu impiedica pe nimeni sa faca previziuni, mai ceva ca la meteo.

Au fost multe de-a lungul timpului. Si mai toate au nascut panica si cotroverse.

Ultima proorocie, asta de urmeaza acum, ii apartine unui rus, Rasputin.  De la un timp lumea s-a obisnuit. Nu mai e asa efervescenta in jurul anuntului. Dar tot mai poti observa semne de panica. Mai ales daca alegi, ca mine acum,  sa te plimbi prin oras. Cum se apropie data cu apar ca ciupercile dupa ploaie zidurile orasului mesaje. Li se spune mesaje apocaliptice pentru ca, na, avertizeaza omul despre inevitabilul eveniment. Sunt ca niste

1titluri de ziar: concise, zdruncinatoare, cu un font mare si bolduit sau mai micut, in functie de spatiul de pe perete. E drept ca nu toti iau in serios avertizmentele. Exsista si pamfletari. Pafletarii gazetei de perete. Probabil dezamagit de atatea asteptari neimplinite unul din ei titra pe peretele Universitatii:“Isus vine si

trece prin tine”  “…cand nu te astepti !!!”.

2

 Am stat ceva vreme in fata peretelui astuia citind si recitind. De fiecare data descopeream sensuri noi. In materie de pamfletarii cu substrat religios ii prevad autorului un viitor stralucit. Are nevoie doar de cat mai multe “Avertizari de apocalipsa” ca de restul se descurca. Are un imens potential.

Pe langa gazeta de perete proxima Apocalipsa reinvie si blogosfera. Eveident blogosfera de perete. O deosebesti de ziar. Textele au un caracter confesiv, personal exact ca paginile unui jurnal.

3Cel mai bun exemplul l-am gasit cu o zi inaintea ZILEI. Cea proorocita de Rasputin. Zidul de blog trona pe un zid la capatul lui 601, in Crangasi. “Te iubesc Isuse!”-un fel de a te pune bine cu stapanul am conchis. Era clar ca tipul nu avea veleitati de ziarist dar, speriat si el din cale afara a decis sa-l  linguseasca cumva pe divinul vizitator. Nu am inteles exact ce spera: sa evite Apocalipsa sau Apocalipsa sa il evite pe el.

Un lucru a fost insa cert. Cand vine vorba de Apocalipse orasul devine parca sufocat de cei care au evadat din Gradina din cauza gardului prea lesne de sarit.